„Te-am pus în cuptor… te-am lămurit în cuptorul urgiei.” (Isaia 48:10)

     Lui C.S. Lewis îi sunt atribuite cuvintele: „Dumnezeu ne șoptește în momentele de bucurie, ne vorbește în conștiință, dar strigă în momentele de durere; acesta este megafonul Lui pentru a trezi o lume surdă!” În cuptorul suferinței, psalmistul a spus: „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale! Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău. Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale!” (Psalmul 119:66-68) Dar noi trebuie să fim conștienți că nu putem ajunge la acel nivel de supunere cu ușurință sau peste noapte. Este nevoie de timp, de câteva lovituri și țipete, de câteva urme de frâne, acolo unde te-ai împotrivit și ai opus rezistență! Dumnezeu i-a spus lui Isaia să profețească: „Te-am pus în cuptor… te-am lămurit în cuptorul urgiei. Din dragoste pentru Mine…” (Isaia 48:10-11) Suferința este o experiență solitară; nu este ceva ce ai alege. Poeta Ella Wheeler Wilcox ne amintește că: „În ale plăcerii vaste încăperi e loc destul pentru vagoane mari și maiestuoase / dar rând pe rând ne vom alinia pe străzile-nguste ale vieții dureroase”. Iar apostolul Petru ne-a scris că: „la aceasta am fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru noi şi ne-a lăsat o pildă, ca să călcăm pe urmele Lui!” (1 Petru 2:21) Nu există o cale ușoară de a deveni ca Isus; aceasta implică disconfort și durere. Dar vestea bună este că nu ești singur în mijlocul cuptorului. Mâna lui Dumnezeu controlează termostatul. Și El știe exact câtă căldură este nevoie pentru a te aduce în locul în care să poți spune: „Tu ești bun, și ceea ce faci Tu este bun!” Poate că nu ai ajuns în cuptor, dar fii pregătit pentru asta, toți trecem pe-acolo!